Chişinăul este atestat pentru prima dată în documentul de la 17 iulie 1436, menţionat printre reperele naturale ale hotarului moşiei logofătului Oancea, în care se spune: „...lângă Bâc, ...în dreptul Chişinăului lui Acbaş, la Fântână, unde este seliştea tătărească». În 1936 a fost marcat jubileul a 500 de ani ai atestării documentare a Chişinăului. Mai târziu s-a ajuns la concluzia, că în documentul vizat cuvântul „Chişinău» (în graiul popular cu sensul de „curgere de apă»), indica doar un izvor, iar localitatea, şi-ar fi făcut apariţia mai târziu, fiind atestată pentru prima dată într-un document de la 8 octombrie 1466, prin precizarea că: „...am întărit ...pre o selişte la Chişinău, la Fântâna Albişoară, ce s-a cumpărat de la Toader». În 1966 a fost celebrat a doua oară jubileul de 500 de ani ai Chişinăului, atunci fiind elaborată şi emblema oraşului cu imaginea izvorului, stabilindu-se şi tradiţia de a se sărbători zilele oraşului.. în fiecare an, la începutul lunii octombrie.
